Grupul Psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale
România
Grupul psaltic „Tronos” a fost înfiinţat în anul 1997 la iniţiativa părintelui Arhidiacon Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale din București și este format, în special, din tineri teologi pasionaţi de muzica psaltică de tradiţie bizantină.
Numele de „Tronos” a fost dat grupului de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în anul 2007.
Sfintele slujbe, participările la diverse evenimente bisericești, concertele, repetiţiile numeroase, imprimările audio au fost prilejuri pentru membrii grupului să descopere și să aprofundeze tot mai mult cântarea psaltică – muzica de tradiţie a Bisericii Ortodoxe. Toate aceste eforturi au condus deja la o emulaţie în rândul altor tineri și grupuri de muzică psaltică din ţară. De aceea, se poate spune că, prin activitatea sa diversă, Grupul psaltic „Tronos” avut o contribuţie însemnată la perpetuarea tradiţiei muzicale bisericești în spațiul românesc.
Pentru membrii corului „Tronos”, atenţia pentru acurateţea interpretării partiturilor este dublată de dragostea și respectul pe care cu toţii le au faţă de mesajul textului liturgic, arătând astfel că melodia slujește cuvântului și rugăciunii.
Mai ales în ultimii șapte ani, Grupul de psalţi al Catedralei Patriarhale a susţinut numeroase concerte de muzică bizantină în ţară și în străinătate și a imprimat mai multe compact-discuri, ajungând astfel cunoscut în ţară, cât și în afara ei.
Grupul psaltic „Tronos” a primit Ordinul Sanctus Stephanus Magnus din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în anul 2013, luna decembrie, pentru întreaga activitate desfășurată de-a lungul timpului.
Arhidiacon Mihail Bucă, dirijorul grupului „Tronos”
Protopsalt al Catedralei Patriarhale din București din anul 1997, părintele Arhidiacon Mihail Bucă este fondatorul și dirijorul corului Tronos. Pasiunea pentru muzica bisericească de sorginte bizantină, împletită cu strădania continuă pentru o mai bună cunoaștere a tainelor acesteia l-au făcut pe Părintele Mihail un interpret fidel al muzicii psaltice, preocupat și de transmiterea nealterată a tradiţiei muzicale bisericești românești. Aceste preocupări au fost împărtășite cu multă generozitate și psalţilor din jurul său, cărora le-a insuflat aceeași dragoste pentru cântul psaltic.
Muzica sa însă nu este o simplă reproducere a vechilor melodii și partituri din manuscrise – la care de altfel recurge adeseori –, ci, mai curând, o actualizare a acestora, ceea ce este deopotrivă un demers de recuperare și revalorificare a unei tradiţii muzicale anterioare, cât și un act muzical creativ. De altfel, se poate spune că sfinţia sa recompune muzica pe care o interpretează, mergând dincolo de textul muzical, către un nivel mai profund, acolo de unde izvorăște melodia, pe care o redă apoi într-un duh de libertate, adaptând sau nuanţând, poate, anumite detalii, fidel, însă, la modul extrem, duhului melodiei. De aceea, o cântare, chiar binecunoscută, mai deosebită sau simplă, va suna din gura sa ca nouă, vie, fastuoasă, departe de orice rutină și orice stereotipie.